Muzeul Parfumului

Muzeul Parfumului Barcelona

Muzeul Parfumului

„Eleganta si Clasicism” sau „Magie si Dinamism” ?

In scopul de a descoperi istoria parfumului, Muzeul parfumului din Grasse este unul dintre cele mai cuprinzatoare muzee din lume. Nu este nimic surprinzator avand in vedere ca este localizat in inima capitalei parfumurilor. Istoria parfumului este explicata cu abordari istorice, sociale si industriale prin teme precum „Eleganta si Clasicism” sau „Magie si Dinamism” oferind o abordare tehnica si artistica cuprinzatoare. O frumoasa lectie de istorie a parfumului si a frumusetii…

Muzeul Parfumului Grasse

Muzeul Parfumului din Grasse

Muzeul parfumului din Koln se afla in Casa Farina (Farina fiind domnul italian care a inventat celebra Apa de Colonie in anul 1708) deci este in acelasi timp o calatorie istorica ce va permite sa descoperiti stilul de viata al familiei Farina din acea vreme, stilul Rococo, o galerie de portrete si opere de arta dar pe alta parte devine si o vizita didactica cu explicatii foarte precise cu privire la metodele de fabricatie a parfumurilor precum si o vizita in beciurile casei Farina acolo unde se poate afla despre productia esentelor de parfumuri exact asa cum erau produse acum peste 300 de ani.

Muzeul Parfumului Koln

Muzeul Parfumului Farina

Muzeul parfumului din Barcelona relateaza povestea parfumului printr-o expozitie superba de sticlute si recipiente folosite pentru parfumuri barbati si parfumuri femei. Pe de o parte se pot admira vasele si amforele folosite de culturile antice precum Egiptenii, Etruscii sau Arabii si pe de alta parte se pot admira sticlutele moderne de parfumuri. Intr-adevar o calatorie in timp…

Muzeul Parfumului Barcelona

Muzeul Parfumului din Barcelona

Muzeul Parfumului Sticlute Barcelona

Espaco Perfume Arte + Historia (Muzeul parfumului) din Sao Paulo este un muzeu foarte cuprinzator cu o expozitie permanenta urmarind istoria parfumului de peste 5000 de ani dar si unele expozitii temporare legate de universul parfumului. Este intr-adevar fascinant mai ales avand in vedere ca industria parfumurilor din Brazilia dateaza doar din anul 1940 si ca parfumul era folosit doar de catre curtea imperiala in secolul al 19-lea si venea direct din Portugalia. Primul parfum brazilian pe nume „Rastro” (Calea) dateaza din anii 1960.

Muzeul Parfumului Espaco

Muzeul Parfumului Espaco Perfume

Muzeul Parfumului Espaco Perfume Arte

Istoria Parfumului

Parfumuri Vechi

 

Istoria Parfumului

„Sacru, misterios, vindecator, seducator, indispensabil, parfumul a strabatut istoria odata cu omul”

Perceput initial ca un liant intre muritori si divinitate, considerat apoi leac si protector impotriva molimelor, folosit dintotdeauna pentru stimularea atractiei intre parteneri, parfumul se incadreaza perfect in descrierea facuta de Michael Edwards, erudit cunoscator si autor al Ghidului „Parfums du Monde” ca istoria parfumului: „este un poem silentios, parte a limbajului invizibil al corpului. Ne poate insori zilele, bantui noptile si insoti lanturile amintirilor”. Esentele anticilor Descoperirile arheologice releva ca parfumul era creat, utilizat si comercializat inca de pe vremea sumerienilor, locuitorii din sudul Mesopotamiei (Irakul de astazi) si unul din cele mai vechi popoare. Primul chimist al omenirii ar fi fost Tapputi, o creatoare de parfumuri, al carei nume este mentionat de o tablita cuneiforma datand din mileniul al doilea i. Hr. Tehnica sa consta in distilarea de flori, ulei si obligeana. Amestecul era filtrat si din nou distilat, operatiunea repetandu-se de mai multe ori. Toate popoarele lumii antice foloseau cantitati insemnate de parfum, dar egiptenii erau de departe cei mai importanti consumatori. In Alexandria existau chiar cateva laboratoare in care se preparau pretioase balsamuri utilizate atat pentru parfumarea corpurilor, cat mai ales in cadrul ritualurilor religioase si in ceremoniile funerare (imbalsamarea ramasitelor celor decedati). Asa de concentrate au fost unele dintre uleiuri, ca si dupa 3300 de ani de la moartea lui Tutankhamon, la deschiderea celebrului sau mormant, o urma de parfum se simtea inca! Esentele parfumate – in special smirna si uleiurile de scortisoara – erau folosite in procesul de imbalsamare a carui durata varia intre 40 si 70 de zile. Despre Ramses al III-lea se spune ca, in cei 31 de ani de domnie, a dus ofranda la templul lui Amon peste 9000 de vase cu tamaie si uleiuri parfumate. Tamaia, mai pretioasa ca aurul Unul dintre primele si cele mai utilizate parfumuri a fost tamaia (substanta rasinoasa), produsa la inceput in Oman, considerata la un moment dat mai pretioasa chiar decat aurul si care a avut o contribuitie importanta la crearea regatelor arabe. Tamaia este adesea mentionata si in Biblie. De 113 ori numai in Vechiul Testament, dar, cu diverse ocazii, se fac referiri si la scortiosoara, acanta, mir, nard, aloe, sofran, etc. Comertul cu parfumuri a adus prosperitate oraselor feniciene si grecesti. In Cipru, parfumurile au devenit foarte la moda dupa ce in compozitia lor, pe langa ierburi si condimente (migdale, coriandru, mirt, bergamota), au intrat esente de trandafir, iris, crin sau iasomie, iar in Corint acestea se vindeau in vase speciale. Cele mai vechi relicve care demonstreaza ca producerea parfumurile era inca din antichitate o treaba serioasa au fost descoperite in Pyrgos, Cipru, in urma cu cinci ani. Vechimea lor a fost evaluata la aproximativ 4000 de ani, iar sticlutele de parfum, vasele de mixare, retetele de preparare din Pyrgos erau, de fapt, ramasitele unui urias laborator de parfumuri cu o suprafata de peste 4000 metri patrati. Apele reginelor Tehnicile de preparare erau insa rudimentare, mentinandu-se astfel pana la sfarsitul Evului Mediu: ingredientele utilizate – scoarte, rasini, radacini sau de origine animala precum moscul – erau macinate, zdrobite, fierte, impregnate cu uleiuri sau grasimi, etc. Cu toate ca romanii erau buni cunoscatori si poate cei mai rafinati consumatori ai parfumurilor, nu au adus inovatii importante tehnicilor de prepare, dezvoltate abia prin secolele al IX-lea si al X-lea, de catre savanti persani si arabi. Desi principiile sale de functionare erau cunoscute din antichitate legate de istoria parfumului, una din primele descrieri ale alambicului se ragaseste in ”Cartea Parfumului si Distilarii” a chimistului arab Al-Kindi (Alkindus) si in care sunt, de asemenea, incluse peste o suta de retete de preparare a uleiurilor, balsamurilor si apelor parfumate. O contributie importanta ii revine savantului, filosofului, scriitorului si chimistului iranian Ibn Sina (Avicenna), care introduce procesul de extractie a uleiurilor din flori prin distilare, procedeu folosit si astazi (ca si denumirea de alambic, cuvant de origine araba – al ‘inbiq). A inceput cu trandafirii iar creatia sa – apa de trandafiri – a devenit extrem de populara datorita faptului ca era mai delicata, mai usor si mai comod de folosit decat amestecurile greoaie de uleiuri si ierburi sau petale zdrobite. Stiinta despre parfumerie, arta prepararii parfumurilor, patrunde si in Europa in secolul al XIV-lea datorita raspandirii islamului. Primul parfum modern din istoria parfumului a fost creat in 1370, la comanda seducatoarei regine Elisabeta a Ungariei. Dar ”Apa Reginei Ungariei”, un amestec de esente de rozmarin, macerat in alcool, nu a fost un simplu parfum, ci si un exceptional remediu pentru tratarea reumatismului. Parfumeria s-a dezvoltat mai ales in Italia renascentista. Formule si retete vechi, adunate din toata lumea, au fost fie reinventate, fie imbunatatite. In secolul al XVI-lea, rafinamentele italiene au patruns in Franta, gratie mariajului lui Henric al II-lea cu Caterina de Medici, care a parasit Florenta insotita de parfumierul sau personal, Rene (Renato) Florentinul. Se spune ca apartamentele reginei si laboratorul Florentinului, la fel de priceput si la prepararea otravurilor, erau conectate printr-un coridor secret, astfel incat sa nu existe riscul scurgerii retetelor secrete in afara palatului. Vive la France! Gratie lui Rene si a interesului tot mai mare manifestat de nobilime pentru parfumuri si alte pomezi, Franta ajunge curand unul din cele mai importante centre ale manufacturarii parfumurilor si cosmeticelor. Intre secolele al XVI-lea si al XVII-lea, parfumul era folosit mai ales pentru mascarea mirosurilor corporale determinate de igiena precara, intr-o vreme in care se credea ca baile prea dese sunt aducatoare de ciuma si alte boli. Dar parfumul era aplicat si asupra obiectelor de vestimentatie. In special manusile se parfumau iar meseria de parfumier era pe atunci adesea asociata cu cea de manusar . Orasul Grasse devine un fel de capitala a parfumului, unde se perfectioneaza tehnicile de extragere a esentelor florale delicate. In secolul al XVIII-lea se parfuma totul: trupurile, vesmintele, accesoriile. Dar va mai trece inca un veac pana la aparitia pulverizatorului. Curtii regelui Ludovic al XV-lea i se spunea „curtea parfumata”, intrucat parfumurile erau folosite excesiv atat pe piele, cat si pe mobilier, haine si in incaperi. Ultima etapa revolutionara din istoria parfumului este plasata la sfarsitul secolului al XIX-lea, odata cu dezvoltarea industriala ale carei consecinte sunt considerabile: fabricarea produselor de serie, infiintarea marilor magazine, dar mai ales aparitia primelor produse de sinteza, determinata de dezvoltarea chimiei organice. Aimé Guerlain, fiul intemeietorului dinastiei Guerlain, concepe in 1889 primul parfum care alatura elemente naturale si elemente de sinteza – vanilina si cumarina – acesta fiind practic momentul care marcheaza nasterea parfumeriei moderne.

Fermecatoarele miresme cu care ne intampina azi parfumeriile au facut un drum lung, care a trecut pe la faraonii egipteni, banchetele filozofilor din Grecia Antica si curtea lui Ludovic al XIV-lea. A trecut prin piramidele faraonilor egipteni, prin Mesopotamia si Cartagina. A mers, impreuna cu regina din Saaba, in vizita la Solomon. S-a plimbat prin templele din Indepartatul Orient si pe la curtea lui Ludovic al XIV-lea…Parfumul s-a strecurat in fiecare colt al istoriei umanitatii:

Istoria Parfumului Egipt

EGIPT: Primele date din istoria parfumului despre folosirea parfumului le avem de la egipteni. Cu mai bine de 5.000 de ani in urma, acestia ardeau, dimineata si seara, plante aromate, in cinstea lui Ra, Zeul Soarelui. Unul din rafinamentele supreme in Egipt era sa porti pe cap mici conuri cu esente balsamice care, topindu-se, parfumau fata. Prima apa de toaleta s-a numit „kyphi”. Era un amestec care continea, printre altele, miere, vin, tamaie, smirna.

VECHIUL ORIENT: In Mesopotamia, barbatul trebuia sa-i ofere sotiei sale parfum, pe tot timpul vietii lor comune. Parfumul era in acelasi timp un simbol al dragostei si un ritual de purificare.

EVREII: Cu 2.000 de ani inainte de Hristos, evreii foloseau deja parfumul. Iahve i-a cerut lui Moise sa faca un parfum, sa bea o parte si s-o puna pe cealalta la altarul unde se rugau. Evreii utilizau „henna” – cu frunzele isi aureau parul si-si pictau picioarele in galben-portocaliu, fructele le foloseau in medicina, iar florile pentru parfumuri.

GRECIA: Majoritatea parfumurilor pe care le foloseau grecii aveau ca baza uleiul de masline. Erau destinate, in general zeilor, dar se foloseau si in viata de zi cu zi, la banchete, in baile publice sau pentru masaj. Grecii sunt cei din istoria parfumului care au adaugat in parfumuri uleiurile de flori, obtinute prin macerare cu uleiuri grase.

IMPERIUL ROMAN: Ca si in restul lumii antice, parfumurile erau folosite mai ales in cinstea zeilor, dar utilizarea in viata cotidiana era destul de masiva: bai parfumate, masaj, ingrijirea pielii. Aveau un parfum diferit pentru fiecare parte a corpului si se spune ca-si parfumau pana si pantofii. Imparatul Nero folosea o lotiune pe baza de plante aromate, cu proprietati regeneratoare, pentru a sterge de pe corp urmele orgiilor la care participa.

ARABII: Materialele folosite la construirea moscheilor erau amestecate cu un pic de mosc, pentru ca soarele, atingand zidurile, sa raspandeasca aroma parfumului in momentele cel mai calduroase ale zilei. Arabii sunt cei care au introdus in Spania iasomia si au inventat alambicul, care a dus la aparitia unui nou sistem de distilare, unic in istoria parfumului.

Istoria Parfumului

FRANTA: In secolul XVII, Franta domina istoria parfumului. De altfel, curtea lui Ludovic al XIV – lea era numita si curtea parfumata. La sfarsitul secolului, Maria Antoaneta lanseaza moda aromelor usoare, proaspete si naturale. Revolutia franceza va opri elanul pe care il luase industria parfumurilor.